Poezie
Calul (II)
De cand nu mai respira lumea
1 min lectură·
Mediu
La mal adus de-un val banal
Sedea prea relaxatul cal
Cu ochii mari spre sus tintiti
La pescarusii-ncremeniti
Sedea sedimentarul cal
La mal imbratisat de val…
Ce-ntepenite nari in vant
Piciorul obosit si frant
Iar valul vine si se lasa
Pe coama sus ca o cravasa
Si se preface-n rosu val
De sange din nobilul cal!!!
Pe el o sea prea invechita
De ape-n spume prea carpita
Si chiar pe saua de pe cal
Sedea un calaret mortal
Statea cu ochi-ncremeniti
La pescarusii sus tintiti…
Si coama-i neagra
Prinsa-n sal se unduia
Pe-un varf de val
Capastrul fin era-n aval
Ca in amonte tot un val
I-a innecat la cap de mal
Pe ei … pe calaret si cal…
Tot in amonte mai la deal
In lupte naravasul cal
A fost impins de sorti pe val
La fel si calaretul lui Nadal
Au pierit uzi in mari sarate
Lasand in urma presarate
Din tropote faramitate
Niste copite pe un mal
Mai in amonte nu-n aval…
Si-acuma stau incremeniti
Iar pescarusii obositi
De-atata sange din aval
Roiesc usor la cap de mal
Si se hranesc
Din ochi
De cal…
002278
0