Poezie
PACE
Destinul...temelia vieti pe care noi cladim
1 min lectură·
Mediu
Pace tie,draga mama
Pace tie,draga tata
Pace tie,draga tara
Pace tie,drag Pamant
Pace tie,razboi crunt...
Zi si noapte,zi din nou,
Noapte-zi,bine si rau
Alb si negru,mai mereu
Viata si destin -
asta sunt eu.
O stea rasare-n Univers,
Pereche fiindu-i viata mea
Si un destin ce n-am ales,
Din cupa vietii imi va bea.
Cine sunt eu?
Soldatul ce va apara acest pamant.
De ce exist?
Exista si razboiul,da,urat cuvant.
Vederea mea va intristeaza.
In casa voastra eu aduc doar groaza.
\"Menirea ta e sa ucizi\" - mi-ati zis,
\"Erou sau dusman,tu decizi!\"
Pe campu\' acela blestemat,
Voi m-ati trimis,ca moartea s-o impart:
\"Apara-ti glia!\" - mi-ati mai zis
Si-n pieptu-mi,sufletul s-a stins.
Caci,pot eu,oare,apara pamant,
Cand iau o viata,lucrul cel mai sfant
Si-i daruiesc trupului muribund
Clipa cea de pe urma,in vesnicul mormant?
Iertati-l,dar,voi oameni,
Asa cum iarta Dumnezeu.
Iertati-l pe soldatul
Ce poarta blestem greu...
Si daruiti-i pacea,ce altfel o gaseste
Pe campuri noroioase,
Acolo unde putrezeste.
001664
0