Zâmbet amar

Pe cer stins luna de-o zăresc,

La un nor mă așez, să mă gândesc,

Luminile-n Dunăre magie, lin sclipesc

Cel mai greu e, singur; să le împărtășesc,

Cumva al meu suflet împăiez

Aș vrea acest apus să-l savurez

Cum când, te făceam să levitezi,

Te resemnai, la pieptu-mi să visezi;

Acum nu pot decât singur să aliniez

Gânduri așa imposibile sintetizez

Al tău-ți zâmbet mi-l recreez

Cumva ușor încă îl pictez,

Cum în el, sufletu-mbăiam precar,

Puteam cu o privire să vibrez cezar,

Acum rămas a doar umbra în zadar;

A unui zâmbet, ce-i acum amar ...

26. August 2025 - Faleza Dunării Galați