Poezie
Cenușă
1 min lectură·
Mediu
Atunci când noi ne-am cunoscut
Nici nu mai știu ce am făcut,
Dar când mâna ta a cuprins-o pe a mea
A apărut ceva nou: scânteia.
Acea scânteie ce-mi lumina noaptea lungă
Acea scânteie ce tristețea mi-o alungă,
O scânteie ce un foc mare a aprins
Un foc...un foc ce-apoi s-a stins.
Și-a rămas doar jarul, fumegând ușor
Când, unui înger ce plange sus pe-un nor,
Îi cade o lacrimă din colțul ochiului
Ce stinge tot...ultima urmă a focului.
Cenușă e tot ce-a mai rămas acum
Cenușă...și-o inimă făcută scrum.
O amintire frumoasă, și totuși urâtă
O iubire-adevarată...o iubire pierdută.
012.647
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- claudia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
claudia. “Cenușă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudia-0004570/poezie/39821/cenusaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ML
MLMotoc Lavinia✓
Bine ai venit, Claudia ! Imi place pseudonimul tau(asta pentru ca am si eu un pinguin care ma face sa ma simt adesea pinguina).Cred ca ai scris din inima aceste versuri, dar incearca sa nu fortezi rimele de dragul rimelor, sa nu sune a manea. Sa stii ca pe aici \"se fura teribil\" meseria, mai trage cu coada ochiului pe la unul pe la altul.Capul sus si spor!
0