Poezie
Doi
1 min lectură·
Mediu
slugă la doi robi să fii
și doar unul te va urî cât doi răsar și apun
soare și lună se-nvârt pe cer și după doi ochi
se-nvârt în capul lui de mort descompus mâncat de doi
viermi înfometați nascuți din hoit și pagubă ajunge rodul a doi
oameni pe pământ să fie pământ din nou și iară doi
sunt ei Mefisto și-nc’un Dumnezeu ceva mai bun doi
la care să slujești sau ca ei să fii doi dar
nicunul nu știa a simți doi
bine și rău alb și negru pace pe vreme de război vesel funebru
cald rece dezgustător stilat tânăr batrăn porc manierat
sărac în bogăție - altarul celui bogat liber și contrâns de conștiință
sau inexistența ei adâncul înălțimii logic aberant
virtute păcat viață și moarte încearcă să vezi cunoaște doi
nu fi doi
dumnezei prea mari ca să se certe
pentru doi ce sunt în tine
001.509
0