Sunt doar o umbră...

Te visez,te visez cum nimeni nu te-ar putea vreodată visa.Pînă și în vis îți simt parfumul pielii,îți aud glasul tremurator și cald. Totul e rece în jurul meu,doar pereții goil și sfărîmați stau și mă privesc cum mă descompun în mii de șoapte șterse de vînt.Nopatea îmi cîntă un cîntec..e cîntecul pe care noi îl fredonam sub luna cu chip de om,acea lună care țipa la noi..și acel cîntec stupid care îl aud zilnic.Ai să-mi spui că sunt paranoică.Căci la urechea aproape surdă aud cuvinte fără sens..Mă simt sfîșiată pe dinăuntrul,și încerc să te găsesc în umbra nopții și în fiecare vis al meu,chiar și cînd delirez îti strig numele,dar se aude doar un ecou.În zilele mohorîte,mă gîndesc la tine și aștept reîntoarcerea omului din mine.Sunt doar o umbră!