Păpădii

Iubesc păpădiile pentru felul în care îmi ating spiritul

Atunci când înfloresc și le compar cu tine.

În general, încerc să-mi ascund copilăriile,

Dar văzându-te, nu pot, fiindcă trăiesc misterios

Sub marea gândurilor mele, observând cum sufletul tău

Se ancorează de-al meu, se leagă de mine cu tine.

Nu pot să nu descopăr și momentele în care te desprinzi,

Ajungând să te condamn pentru indiferența ta, tu renunțând la mine.

Înțelegând că poate nu ai timp sau mă vezi diferit:

Ciudat și insistent sau oricum altfel sunt zărit în adâncimea mea,

Nu uita să-mi zici ceea ce simți.

Las cu tine fericirea de a-ți scrie,

Tu lasă-mi zâmbetul care nu mă mai scufundă,

Ci îmi oferă limpezimea binecuvântată!