a,e,i,o,u
Într-o zi(nu știu ce s-a întâmplat) Dar vocalele s-au supărat Amenințând consoanele Că nu-și lasă toanele Dacă ele nu vor fi Cele mai importante și Cuvinte vor forma Noi și frumoase ca
Primavara
Ochii milenari cu ape senine își tulbură tăcerea în cercuri de foc Ploaia de aur cade-n suspine Pe mugurii proaspeți si florii de soc. Aeru-i greu de gâze și fluturi Parfumuri se ard în
Ganduri fuginde..
Când peste toate,noaptea nepăsării noastre Va fi cumplită moartea ce seamănă durere și-atunci voi fi alături,de tine În tăcere. A fost frumos... Gândul imi fuge Spre amintirile-mi
Tu..
Tu,înger negru al morții! Pe ale tale aripi negre Duci durerile sorții și-ale dragostei dulci himere.. Ești zeul de care se tem și căruia toți se închină, Bolnavii,demenții
