Poezie
trandafirul albastru
poeme de dragoste
4 min lectură·
Mediu
SUNT URMA TA
Când munții falnici,
Fruntea în pământ
și-or apleca...
În urmă să nu calci,
pentru că eu...
sunt urma ta...
Și de-ți va spune cineva,
de mîine,
că nu mai sunt,
pe-acest pământ,
Tu să nu-l crezi...
și...să mă cauți..
în cuvânt...
Iar dacă-n nopți tăcute,
Te-ntrebi nedumerit,
de ce-am plecat,
demult..cândva...
Apleacă-ți doar privirea,
În ființa ta...
Și vei afla:
o casa cu chirie
mi-am luat în ea...
Și-oi locui aici...
discret,
Până mă scoți,
cu nepăsare.
din inimă...
din piept...
Dar dacă-ți cântă
sufletul în zori...
E pentru că ființa mea...
îți dă fiori...AZI SE NAȘTE-O STEA
Azi dacă moare în grădină-o floare,
În cer se naște-o stea strălucitoare...
Și dacă moare-n univers o stea,
E pentru că în RAI se naște cineva.
Nu-s mai presus decât natura mea ,
Și nu vreau răni în sufletele altora...
Dar dacă vrei să-ți lași doar urma ta
cernită în a mea viață...
Ia vorbe ascuțite și... taie-mă pe față..
Mai ții tu minte cine-s oare?
Sunt lacrima topită-n raza ta de soare...
Sunt umbra ta topită-n umbra călătoare...
Sunt cea uitată dedemult..
Din clipa când
nici nu ne-am mai cunoscut...
Sunt cea ce ți-a cerut cândva
sub jurământ....
Din milioane de cuvinte...
un cuvânt,,,(To be...)
TRANDAFIRUL ALBASTRU
Iar se lasă înserarea
Pe la porțile iubirii...
În grădina fermecată,
Înfloresc iar trandafirii,,,
Lin își pleacă , dimineața,
Fruntea lor catifelată
Și își spală tainic fața,
Când lumina li-s-arată..
Trandafir suav, albastru.
Câte-n stele nu s-au scris?....
Ai rămas un dor sihastru...
Peste tine clipe-au nins...
Dar...aștepți cu resemnare
Primăvara să te știe,
Vara să-ți croiască haina...
Toamna...inima pustie...
Să te ningă vremuri grele,
Și-n grădina fermecată,
Să te numeri printre ELE...
TAINE GRELE
Dimineți cu cer senin...
Nopți cu cerul plin de stele,
Suflet întinat de chin
și ascuns în taine grele...
Lacrima ades s-arată...
Se prelinge-ades spre tine,
cristalină si curată...
încercând să te aline...
Nu te mai mira că viața
Altfel este pentru tine...
Dumnezeu ți-a dat SPERANȚA
Că-ntr-o zi... va fi mai bine.
Nu-ți întoarce iar privire,
Cată liniștea prin stele,
Poate-așa ți-a fost menirea,
Să te numeri printre ELE..
În căsuța luminată,
Trist, domnița-și poartă dorul,
Cu privirea ei curată...
Căutând stingher, fiorul...
IDEALUL
Pasul meu șoptit culege
Roua-n calea dimineții,
Gând ascuns aude-n taină
Ce-și spuneau cândva poeții...
Eminescu iar coboară,
Lunecând pe câte-o liră,
Și din palma-i luminată
Chiar luceafăru-l admiră.
În grădina fermecată,
Îi simt umbra diafană...
Tei cu fruntea aplecată
Chipul i-l cuprind în...rană...
Scump poet, din-nalta-ți sferă,
Privești lumile nebune?...
Crezi c-ar trebui o ERÃ
Gându-n ceafă să-și adune?...
Pentru ce aceste lupte,
Când lipsește IDEALUL?
Ce-și doresc aceste taberi,
Ce nu știu vocabularul?..
GÂNDURI
În tăcerea albă-a nopții,
Chem un spirit să nu uite,
Să m-așeze-n fața sorții,
Umbra...pasul să-mi sărute...
Gânduri, umbre,visuri pline,
Drum își caută în noapte
Odihnindu-se în tine...
Râuri spumegând în valuri,
Brațele-și cuprind frățește,
Țesând mii de idealuri,
Iar LUMINA-le-nsoțește...
Gândul tău coboară oare
Noaptea sub crâmpei de lună?...
Culegi roua și răcoarea,
Care-n calea ta se-adună?...
CE-I PASÃ LUMII?...
Ce-i pasă lumii dacă mor?
Și dacă mai trăiesc...ce-i pasă?...
Ce-ti pasă tie
dacă mai pluteste-un dor?
Și...dacă rănile mă dor?
Ce-ti pasă?...
În lume sunt un spectator...
(Un trist spectacol la fereastră...)
Dar...uneori...devin actor
În viata nemiloasă...
Cuvinte calde-mi mângâie obrazul,
Priviri de spini,
îmi biciuie grumazul...
Nu mă mai mir de legea lor...
Sunt spectator...
și uneori
devin actor...
AȘTEPTARE
Vine ceasul înserării,
Gând ascuns îti bate-n tâmplă,
Crezi că scapi de taina nopții
Dar...minunea se întămplă.
Și spui NU!!!
Mâna-ți sfioasă
Scut o faci în fața lumii...
Te îndeamnă la visare
Tot ce n-au trăit străbunii.
Zbuciumate asfințituri
Ardeți suflete piedute,
În tăcerea albă a nopții
Gânduri vin să se sărute...
Doar iluzii se frământă,
Căutând un loc sub soare,
Viața mea de tine-ascultă,
Și te-aștaptă răbdătoare...
Ai spus:NU!
Și vorba simplă
a tunat ecou în mine,
Aștepți iar ca firul sorții
Să se depene spre tine?
00902
0