Poezie

Ma joc de-a iarna

1 min lectură·29 decembrie 2005

Mediu

Am inceput sa ning cu halci de luna vie

Iar cei din jur se intrebau de ce,

Adolescenta plange prin copile

Spre o asceza care s-a pierdut

Si s-a ascuns de teama sigurantei?

Se zice ca lumina s-a ascuns

Ostentativ,sa-i duca negura dorul

Caci intunericul obscur cade-n lumina,

Lumina oarba ce salveaza suflete,

Care suspina-n senectute

Spre batranetile de moarte.

Sa stii ca adevarul minte,

A vrut sa scape de speranta,

Si s-a obisnuit fara lumina.

Si gauri negre dintr-un univers,

Care patrunde-n metafizic,

Si-a picurat un strop de saliva

Pe buza sufletului meu,

Iar gaura ce mi-a facut-o,

Mi-a astupat-o Dumnezeu.

Am adormit in luna plina,

Cu bratul drept pe craterul albastru,

Ce a vadit bolta cereasca,

In asternutul din balastru.

M-a frenezit cu totul viata asta!

Cand eu speram sa fug printre cristale,

M-am impiedicat de-o voce

Ce mi-a soptit sa cern iar fulgii,

Cu care-am nins eu asta iarna

In plina toamna de arama...

002.920

ciocan elena despina. “Ma joc de-a iarna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciocan-elena-despina/poezie/157862/ma-joc-de-a-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.