Toamna

Sub umbra tremurata a marelui copac ,

Se afla casa ce era odată plina

Acum , un om a mai rămas sa stea ,

Sa-și ducă anii de rutină .

Iar tu , mărețe galben soare ,

Ce naști din plopii falnici, umbre ,

Harnic fără de- n-cetare, dar azi cam leneș pe oriunde .

Păsări ce zburați agale , repede voi să va duceți, ca să ii ieșiți în cale ,omului ce crucea-și duce .

Și sa ii cântați un cântec sa se audă primăvară, sa mai uite de tristețe,

Sa vedem un zâmbet iară.

Toamna ne numărăm anii ,

Primăvara nu-i la fel

Astăzi sa rabdam cu toții și sa mai zâmbim nițel.