Poezie

Don Quijote si Sancho Panza

Parodie dupa Marin Sorescu

1 min lectură·7 octombrie 2006

Mediu

Ei, Sancho Panza, nobil scutier,

Coboară-te de-ndată din cuier…

Ne-a fost de-ajuns atâta lenevie,

Azi da-vom marea noastră bătălie.

Atent m-ajută să-mi îmbrac, băiete,

Armura, ca nu cumva vreun scaiete

Să mă înțepe la vreo-ncheietură,

Oprindu-mă din marea aventură.

Urcat pe Rosinanta ca pe-o sapă,

Aș vrea pe drum să nu cad în vreo apă

Iar lancea mea cu ascuțiș record,

Să pot s-o-nfig la uriaș în cord.

…Odată am cazut într-o fântână

Și am crezut, ținându-mă-ntr-o mână,

C-atracția terestră mă dă gata,

Pană mă scoase Sancho cu galeata.

Știi ceva, Sancho, scutier versat,

Decât să lupt cu un dușman ciudat,

Să-mi tragă vreuna-n cap și să mă doară,

Mai bine, hai să ne jucăm noi moară!

002.351

Chitul Grigore. “Don Quijote si Sancho Panza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/chitul-grigore/poezie/207451/don-quijote-si-sancho-panza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.