Poezie
Răsărit
Poezie umoristică trimisă la Vaslui-2024
1 min lectură·
Mediu
Artistul neînţeles
A fost mai răsărit mereu în viaţă
Căci a venit în zori de zi pe lume
Iar ursitoarea i-a prezis anume
Că o să fie tot mereu în faţă.
Ajuns poet obscur, cu un renume
De personalitate nătăfleaţă,
S-a prevalat de firea îndrăzneaţă
Şi-a publicat vreo cincizeci de volume.
Un critic literar ce, cu răbdare,
I-a lecturat mormanul de creaţii
A spus: ”Scriu versuri albe toţi ciudaţii
Şi-acum avem dilema următoare:
Să le propunem pentru decoraţii,
Sau să le dăm pachet la reciclare?”
Precauţie
Când simt, din răsărit, că vine gerul,
M-apucă brusc o strângere în spate,
Şi bântuit de fapte necurate
Verific circumspect şifonierul.
Comand on line şi lemnele crăpate
Dar cum e-aglomerat şi curierul,
Când simt, din răsărit, că vine gerul,
M-apucă brusc o strângere în spate.
„Dispari cât încă poţi!”, îmi spune flerul
Şi, cum deja am locuri rezervate,
Mă duc spre paradisuri minunate,
În care nu se cere cazierul,
Când simt, din răsărit, că vine gerul.
00917
0