Poezie

Sonetul ultimei aterizări

Parodie trimisă la Vișeu - 2014

2 min lectură·28 aprilie 2014

Mediu

parodie după Sonetul din zări

de Alexandru Macedonski

Sunt un extraterestru, venit chiar de pe Marte,

Mai verde ca o frunză de lotus de pe lac,

Și searbăd ca strigoiul hrănit doar cu spanac,

Aterizat c-o navă cu geamurile sparte.

Acum în fața voastră mătănii n-o să fac,

Deși – sus – ploconirea ia forma unei arte…

Din tot ce-i fără noimă, nimic nu ne desparte,

Așa că, diplomatic, mai bine-nghit și tac.

Evaluând prostia, ce nici aici nu doare,

Și-având în minte ura, crescută ca o floare

Ce-și leagănă stigmatul cu dinți de crocodil,

Sătul de cei de-acasă și nebăgat în seamă

Cu sîrg, prin nebuloase, pot spune fără teamă:

Iubesc acestă lume și-aici voi cere-azil!

Poezia parodiată

Sonetul din zări

de Alexandru Macedonski

(din volumul Excelsior)

Eu vin din zări cumplite – din tristă țară-n care

Mimosa simțitoare ori lotusu-azuriu

Sunt serbede vedenii închise-ntr-un sicriu,

Iad negru unde viața e plînset sau oftare.

Acolo e tîrîrea o lege pentru-oricare

Și toți sunt stîrpitura grozavului pustiu...

Din tot ce-a fost pe suflet nimic nu mai e viu

Decît un smîrc de vicii și altul de-aiurare.

Și totuși împotriva prostiei rînjitoare,

Sub ura pentru rază și ura pentru floare,

Sub noaptea frămîntată de chinuri ce zdrobesc,

Lipsit chiar de speranță, sleit chiar de credință,

Prin neguri îmi trag brazda cu vechea sîrguință,

A mea, această țară căci este, – ș-o iubesc.

Viitorul țărei, 1902

001.415

Chitul Grigore. “Sonetul ultimei aterizări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/chitul-grigore/poezie/14048724/sonetul-ultimei-aterizari

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.