Judecata profesoarei

E liniște și pace-n cabinet

Eu moțăi, altul doarme

Visez la fetele din Internet

Și parcă nu mi-e foame.

Dar se-aude un urlet strașnic

Și intră doamna profesoare

Un student ce doarme pașnic

Tresare, leașină și moare.

În sala mare-a judecății

Se vaietă și cere îndurare

O jertfă-a “nedreptății”

Sărmana, biata profesoare.

Verdictul este dur, e crunt

Și avocatul protestează

Dar e-un nimic, ceva mărunt

Ce deja nu mai contează.

Un alibi aduce d-nul director:

„În ziua crimei, în cancelarie

Cu inculpata eu făceam amor.”

Dar profesoarea:”Minți, canalie!”

Judecătorul luă atunci cuvîntul:

“Mă, gata, terminați scandalul

Depusa-ți jurămîntul

De absolvire aicea nu vii balul.

Cu profesoarea-i clar,la dubă

Nici un protest,nimic

Și nu mă mituiți c-o rublă.

Să vină paznicul Pitic.”

Pitic veni și cu plăcere

Încătușă pe profesoare

Prea strîns și cu putere

Și doamna îi șopti:”Mă doare!”

**************

Deci, intrînd încet în clasă

Ca să țină minte orice profesor

La fiece student ce-a adormit la masă

Să-i ureze-n gîndu-i:”Somn ușor!”