Poezii

Jumătate de aripă transparentă de vânt Fluture purtător de mistere Cădere și suflu pustiu, adiere de cânt Zbor către tainice sfere Viața mea. Jumatate de aripă ascunzându-se blând Licurici

Simțind cu ochii minții bobocul ce apare Ea-l ia petală cu petală și-l pune-ntr-o scrisoare Și-acolo-nchide gândul, viclean și tăinuit Ca el să prindă viață în sufletul iubit. Și radacini de

În taina sufletului ei speranță a răsărit Și din lumina gândului un colț a-nmugurit. Ea călătoare-ntre petale o roză scump-a luat Și sărutând-o dulce, visarea, iubitului i-a dat. Iar crinii

Ce nebunie să-și dorească În transparență marea să devină O fată și să prindă ceru-n brațe. Ce joc pustiu și crudă realitate În ritm și dans să se unească Doi gemeni paraleli la infinit Așa

Cu sete și sârg am adunat în brațe Toate cuvintele și am rămas mută Și oarbă și surdă Și moartă. M-apropii de stele Acolo mi-e visul și calea Sunt curioasă Vreau să-ntreb destinul Și

Inconștient de soarta-ți crudă, Nodul din cer tu l-ai atins Iar mintea-ți rătăcită, nudă Se zbate frântă spre întins. Plutești și cazi și te ridici, Prăpastia e un pelin pe rană, Din vag spre

Ne jucăm, trăim ca vagabonzii Ce ascund tenebre, vise spoliate Urmărim în van zig-zagul rătăcirii Ce ne poartă-n neștiință spre adâncuri. E nevoie acum de anii rectilinii, Puri și fragezi

Când ai plecat venind la mine Tu, stea ce cazi din infinituri Și tu, cărare nepătrunsă de idei Și vise fără margini clocotite? În zbucium nefiresc de creator, Idee ce departe-mi e în

Penelul atinge și udă hârtia În versuri lipsite de rost Cu febră tu cauți, aștepți și găsești Chemarea sărutului muzei. Pe fruntea-ți de stele și boltă Sudoarea și visul coboară La cine oare

Stupoarea inundă-năuntrul profund, Bufnirea urmează firească și ea Atunci când un vis prinde aripi și zboară, Plutirea-i dorindu-și s-atingă din urmă Frânghia situată-n neant ce unește Perechea

Copile dulce cu mintea-n infinituri Ce crud te joci cu trecătorii... Le smulgi din piepturi inimile calde, Le storci de sângele fierbinte Ce arde-n ei de-atâta însetare, Il iei și-l porți-ntr-o