Chereches Maria

Domnule Galateanu, sunt intru totul de acord cu ce spuneti. Din pacate lumea in care traim functioneaza dupa reguli dure si materialiste. Si un asemenea discurs cu tente idealiste nu va avea priza la public, asa ca nu va faceti sange rau. Multi vad, putini pricep - ceea ce pricep eu din ce se vede. La urma urmelor nu cred ca cineva detine adevarul absolut:). Asa ca domnilor, toleranta multa va doresc si mie asemenea.

Ai sarit cativa ani buni, sper sa revii intr-un fel sau altul. Sunt convinsa ca si acei ani din viata lui Sache sunt plini de duiosie, framantari si speranta. Astept cu sufletul la gura inca o farama lipicioasa din acest mare pariu.

nerabdatoare,
Maria

acum, că tot ai intrebat,
stai linistit măi Florinel:
la anu\' mi-am planificat
să mă dezbrac de un cercel

(bine ai venit pe pagina mea;))

te încântă:
azi te iert
de mai cântă
așa fiert!

amuzată,
maria

de fiecare data cand intru pe agonia (cam rar in ultimul timp) caut epigramele noi si proza de Vlad Catalin. Epigramele in general ma dezamagesc. Insa proza intotdeauna imi descreteste fruntea. Te citesc cu mare drag. Proza ta e savuroasa si delicioasa pentru mine.

din nou vesela,
maria

auzi tu: \'tremură de frig\'!
asta să i-o spui lu\' mutu\'!
că-nghețat cum e de aprig
nu-i mai tremură nici gâtu\'

cu drag,
maria

\"Daniele, e o vorba
,,Tot cu loboda si stir
Ai s-ajungi incet si sigur
Sa te culci la cimitir.\"

Loredana, ma faci sa mor de amuzament! Daca modifici primul vers, asta e de prima pagina si de multe stele! te invidiez! (ei... nici chiara asa, ca nu-mi sta in fire, dar suna bine)

pentru animație,
(în acorduri minimale)
îți fac invitație
la mine la \'personale\'

Domnule Vlad, afirmi \"ca-n lume exista doar cincizeci de scrieri care se incadreaza in categoria prozei ca arta.\". O sa-ti dau dreptate in totalitate daca imi dai o definitie coerenta si a \'prozei ca arta\'.

Despre numar... pot spune doar ca pentru a face o clasificare, un top, ai nevoie de reguli. Care sunt regulile domnule?

Este adevarat, sunt asa zise \'opere\' sustinute doar din snobism. Dar stau si ma intreb... ma afecteaza pe mine acest fapt? Nu! De ce m-ar afecta? Ca se mai intampla sa cumpar asa ceva si apoi sa consider ca am irosit bani cumparand si timp citind? E adevarat, dar a doua oara rasfoiesc mai bine inainte sa cumpar, deci tot raul spre bine.

Orice scriere care-mi infloreste un zambet pe fata, ma tremura intr-un fior ori mi-aduce aminte sa simt ce n-am simtit in propria-mi viata este pentru mine o opera de arta. O picatura de suflet si o adiere de constiinta amestecate bine printre fraze lungi sau scurte imi dau mie dovada unei opere de arta.

Ma gandesc de ce anume o opera trebuie sa vorbeasca anume despre ceva nou? Viata insasi e aceeasi de mult timp.

A se citi in prima fraza <\'prozei ca arta\'> in loc de

aranjate, frezate, machiate, parfumate si imbracate dupa ultima moda, doatate cu ultimul model de telefon mobil care ies din toaleta unui restaurant fara sa traga apa.
Multitudinea de flegme care tapeteaza trotuarele.
Mizeria de pe langa blocuri a carei sursa e \'aruncatul pe geam\'.
Copiii a caror pasionanta o cupatie e sa consume seminte si sa arunce cu petarde.
Politistii care fac rost de petarde si artificii pentru sarbatori confiscand conform legii de la cei ce vand.
O doamna de la etajul patru al unui bloc cu pretentii din centrul Pitestiului isi arunca tamponul folosit pe geam!
Vanzatoarea care ar face orice sa te pacaleasca la bani si/sau la cantar.
Vanzatoarea care te priveste cu ura sau aere de superioritate.
Medicul pe care-l mituiesti bine ca sa te bage in seama dar pe care trebuie sa-l cunosti foarte bine ca sa se ocupe cu adevarat de tine.
Copiii care mor la nastere pentru ca domnul doctor se uita la meci!
Sorele medicale care trebuie unse bine ca sa-ti administreze medicatia sau injectiile si sa nu te injure.
Toaletele infecte din spitale.
Umilintele pe care trebuie sa le suporte o viitoare mamica in asa zisele noastre maternitati!
Nenorocitii de \'smecheri\' care iti pun mana pe unde apuca ziua in amiaza mare si in vazul lumii si carora n-ai ce sa le faci.
Tiganii din piete pe langa care ti-e frica sa si treci.
Maxi-taxi-urile (din pitesti) de raul carora nu mai poti trece strada, pentru ca ei trebuie sa ajunga la capat de linie mai repede decat colegu\', ca sa ia el oamenii din statie, ca de-acolo vin banii, nu?
Facultatile noastre care scot studenti pe banda, unde oricum nu se mai invata mare lucru pentru ca copiatul si mita au ajuns ultima moda.
Meseria de secretara la care ti se cere clar inca din timpul interviului sa te culci cu patronul!
Adolescentii care doresc sa munceasca ceva, carora li se ofera salariul minim pe economie si sunt amanati de la o luna la alta cu cartea de munca, dar sunt munciti 12 ore pe zi.
Serviciul la care seful nu-ti multumeste niciodata pentru proiectul pe care tocmai l-ai terminat, ca nu cumva sa te simti indreptatit sa-i ceri un milion in plus la salariu.

Ma opresc aici.
Am plecat cu speranta ca voi reusi sa imi nasc copiii in alta tara.

Cine nu vede lucrurile pe care le-am scris mai sus, se minte pe el insusi.
Desigur ca sunt si lucruri bune. Dar oamenii au nevoie de timp sa se civilizeze, sa invete sa-si faca curat in jurul blocurilor, sa-si varuiasca scara blocului, sa-si puna copiii la treaba si la invatat. Sa invete sa fie responsabili. Sa invete ca orice loc in care se afla la un moment dat merita atentie si respect. Sa invete sa nu mai fure de la locul de munca. sa invete ca saracia nu inseamna neaparat mizerie. Si multe altele.

m-ai lasat hohotind de ras si fara replica!

Poate ca doar a-mprumutat
prieteneste, secretara,
sa-ti lase timp de-aprofundat
ne-promovarea

să îmi fie cu iertare,
am și eu o întrebare:
aste versuri vor sa fie
de-o ascunsă ironie?

Is sfarsit o poezie citibila de la cap la coada. In plus e plina de armonie in constructia versurilor. Si mult umor.

Respect,
maria

Esti genial! Cine n-a trecut prin asa ceva poate crede ca-i doar o poveste. Dar e realitatea cruda. E tragi-comica situatia. M-ai readus in atmosfera romaniei, desi sunt la un an departare de ea.

Respect,
Maria Chereches

O poveste de suflet. Suflet de copil. Copil inocent.
Am recomandat textul mai departe.

incantata,
maria

nici nu trebui\' s-o citesc
poanta ca să o ghicesc,
epigrama dumitale
sigur e de \'imorale\'!

epigrama dumitale
nici nu trebui\' s-o citesc
poanta ca să o ghicesc.
sigur e de \'imorale\'!

Serios domnu Genu\', e chiar buna poanta.

amuzata,
maria

\"părul ăsta care-ți cade
de-o s-ajungi de chel ca napul
sacrificiu\'-l face bade
ca să-ți lumineze capul\"
(-dumitru cioaca-genuneanu -)

genu, să-nțeleg acum,
când aveai păr ca oricare
fisa nu-ți cădea nici-cum?!
ori ești spân de la născare?