Unde-s, Doamne?

Maria, daca lasi moartea sa te paralizeze apoi nu-i dai decit un scop de-a ne paralzia pe toti.Ferice de noi ca sintem uneori orbi, de-un fel sau altul.Poezia e frumoasa, stii, cu cit vedem mai mult inyelegem mai mult.Vreau o poezie despre viata.te rog.

\"trupul meu isi refuza placeri
de dragul nemiscarii\"
aici am gasit eu tot talcul, mi-a placut de la cap la coada.

Mi-a placut. Mai ales:as manca o banana
dar mi-e lene s-o scot
e in punga ei pe fundul plasei
cat efort cata miscare s-o culeg de-acolo
moartea mi s-a cuibarit in madulare
desi sanatoasa
stau inmarmurita de frica neantului
trupul meu isi refuza placeri
de dragul nemiscarii
de lehamitea vietii
aducatoare de moarte.
Viata aducatoare de moarte... Cata ironie! Ca si cum ar aduce o ploaie binefacatoare. Apoi, orbul care multumeste Domnului ca e orb. I-am regasit pe toti si pe mine laolalta cu ei. Orbul care-i multumeste domnului ca e orb tocmai pentru ca e orb. Asta e o formula extraordinar de reusita.
Nici Zenon nu ar fi putut crea un paradox mai concis si mai sugestiv ca acesta. Din toata inima, H.P.

mi-a placut poezia asta a ta, maria. e simpla, frumoasa si lasa urme.