Poezie
Deja vu
1 min lectură·
Mediu
Frunzele dansează tango pentru vânt
Raze portocalii aterizează pe pământ
Doar eu stau nemișcat și privesc
Imagini deja văzute, nu mă-ndoiesc.
S-a mai intâmplat odată demult
Acum mi-am amintit și m-am temut
De senzația ciudată ce mi-ai dat-o tu,
O senzație aparte numită deja vu.
Încă odată am văzut viața plutind,
Păsări pe cer, câmpii înflorind
Simțeam bucurie, vedeam armonie,
Planeta vorbea și asculta...era vie.
Pentru a doua oară stăteam și iubeam
Viața, chiar moartea, și-nțelegeam,
Că ea reprezintă un început și nu un sfarșit
Și că fusese înțeleasă și simțită greșit.
Sunt lucruri neînțelese, mistere dispărute
Și e mai bine să rămână așa, relicve nevăzute
Ce este un deja vu? Premoniție? Oare magie?
E doar un răspuns...așa a fost și așa trebuie să fie.
Un deja vu, e dragoste, e ură,
E frică și panică, e o scurtă aventură
Se naște din dorință și crește cu suspans
E scurt, inocent si pasional ca un dans.
021753
0
ce frumos suna
bine-ai venit