Poezie
Pamant solid
1 min lectură·
Mediu
Cu puloverul maro sunt în camuflaj.
Cu ochii la adăpost
încerc să nu respir, să m-ascund
Dimineața se strecoară pe lângă mine în ritmuri de bossa nova
și orele curg îmbibate,
trădate doar de aroma cafelelor curse spre sala de ședință...
ești încă peste tot
intrus în mintea mea
îmi poluezi sângele
apari printre rânduri când încerc să citesc
îmi consumi oxigenul și-mi controlezi bătăile inimii
nu pot să mă rup.
Încerc să respir:
primăvară și pământ reavăn îmi readuc barba ta de pescar
mirosul care-mi învelea și-mi dezvelea sărutul
Iubirea să ne fi răvășit măcar prin alte trei anotimpuri
aș fi fost vindecată...
Știi cum e să simți că cerul ți-a căzut pe parbriz
și prin viscere îngeri îți vorbesc cu limbi sastisite
Că ești casabil și întrerupt?
Nu mai am pământ solid pe care să calc.
nu mai vreau nici o definiție,
nici un e-mail apologetic
n-am chef să-ți aud vocea la telefon.
Îți simt zâmbetul,
îți intuiesc cuvintele. Știu.
Îți construiești drumul în afara mea.
Recunosc pașii acestui joc: eu i-am regizat
Primăvară-mi înțeapă nările
și cai aleargă captivi în sângele meu.
002.724
0