Poezie
Poveste cu trenuri
1 min lectură·
Mediu
Poveste cu trenuri
Câteodată noaptea aud trenurile
Și simt cum toate barierele îmi cad
La trecerea trenului cu șuier ușor
Sunt așa de grăbite trenurile astea
când curg curg curg
În iuțeala sângelui meu
Prin orașele gări
Prin gările suflete
Coloană a infinitului de metal
Frângându-și șira spinării
de calea ferată
de câmpia panescă a suferinței noastre
Aud, aud trenurile
trenuri vechi și sordide
trenuri gemând spasmodic sub încărcătura umană
trenuri care put
și care plâng amar
ruginit
prin tunele
Iar trenul ăsta
șerpuit și stângaci
vânător și vânat
sunt doar eu…
căutându-te prin gările suflete
004.916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezara Popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezara Popescu. “Poveste cu trenuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezara-popescu/poezie/1807809/poveste-cu-trenuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.