un albatros privea

privea un albatros dinspre dealul cel mai apropiat de mare

privea spre cimitir...

privea un sicriu de catifea violeta...

era femeie ? - cea care trebuia sa doarma acolo

de ce a murit ? cum si unde s-a intamplat...

pasarea-si punea prea multe intrebari privind cerul inchizandu-se

venea noaptea

privea in urma si nu mai stia drumul

ii era frica, frica de ce ? frica de noapte ? frica sa nu ramana o umbra a cimitirului ?

sicriul...unde a disparut sicriul ?

un albatros privea spre cimitir

cimitirul parea lipsit de culoare...

unde-i catifeaua frumos colarata? si oare i-a venit muza ?

a vazut o adunatura de oameni, undeva langa o groapa...

vroia sa intrebe daca acolo s-a ascuns femeia imbracata intr-o bluza violeta

femeia care urma sa doarma in sicriul la care el privea

privea privea privea privea....nici o miscare

au murit cu totii ?

privea privea privea privea...oamenii aveau culoarea cimitirului

cimitirul era mort, culori inchise, culori ce n-aveau culoare....scoase ce nu se vad clar....griuri colorate

privea si-si dadu seama, ca oamenii nu erau vii, erau ingeri din pietre ce vegheau mormantul femeii cu sicriu de catifea violeta