Poezie
Cioara uda
1 min lectură·
Mediu
Imi bateam copiii cu cureaua de la ceas
Si in camera microundele incalzeau stratosfera
Bocitoarele urlau isteric la o luna plina
Retina-mi crapata de la ultimul cutremur
Scobea cu insistenta rugina de pe dintii batranelor
De la atata apa
Inotau lighioanele spre tarmuri fictive
Oamenii serveau holera la suta de grame
Din adancuri latrina bolborosea usurata
Liniste
In noroi se vedeau talpi nestiute
Ce mergeau in pas soptit spre dulcea resemnare
Din codru se auzeau viori si scancete de copii
Si sus, pe creanga cu roua, statea o cioara uda
002.463
0