Distrus...
Mă-nchin în beznă la gândurile-mi negre Ce au răsărit din întunericu-mi dintâi Și sper să nu ia vreodată strop de viață Căci sufletul meu ar fi poate pierdut Și aruncat la marginea
Mirela
Mi-e dor de secunda ce se naște Iar ideea încet apare acum Răsărind din fluxul pulsatil... Elegiac ating un vis nebun Lăsându-l cu tot să mă cuprindă... Aud un val... Sunt ud...
Anca
Aștept clipa și secunda Neștiind in taină și concret Că mă adâncesc încet-încet... Alunec și sunt cert... Atât de inefabilă tu ești... Nicicând tu nu greșești... Copil fecund imaginativ
Pentru ea
Soarele răsare... Eu mă gândesc la tine. Soarele apune... Eu mă gândescla tine. De ce?
Dorinta imposibila
Noaptea curge incet peste ființa mea Și un voal negru de fiori visători Acoperă în întregime al meu orizont Lăsându-mă într-o stare de zbor etern... Zbor din treaptă în treaptă, Zbor din gând
Univers...
Pășesc, pășesc încet în al meu punct Și in jurul meu tot e umbră și fum. Iar în lumea mea fără orizont Pe cer o stea răsare... Rămân mirat și imposibil Și pășesc, pășesc încet în al meu