Poezie
Traieste
1 min lectură·
Mediu
Rămâne câte o rană cicatrizată,
Debusolată de o durere crispată,
Mintea unora debusolată
Precum o primăvară colorată,
Un apogeu al filmelor melancolice
Sedate de dialoguri metaforice,
Precum un rol principal celebru,
Combinat pefect de aluzia românească
Cand totul curge din vorbe
Pe o foaie prost aleasă,
Subînțeleasă de subconștient,
Perfect aleasă ca o lumânare,
Scuipată cu propria ei ceară
Spre o continua vindecare,
Sudoare percepută intenționat,
Reacții chimice pătate cu un strop,
De un om complet bolnav,
Cu inima împacată pe o autostradă
Construită din gâdurile voastre
Unele intacte, altele rămase
Într-o ceață pictată cu umor
De un sentiment prea incolor.
001812
0