Omul și esența
Mă închin Dumnezeului din mine, Întunericul să fie călăuza, Lăuntrice sunt drumul tenebrelor, Unde lumina va atinge lăcașul, Sinelui interior divinizat, Atât de privilegiat dar abandonat, Până
Opusul Creatorului
Subliniez cabalistica celor inițiați, Apelez la divinitatea celor împrăștiați, Parcurgem platforma unora ce există. Inițierea turmei sau matricei surprinsă. Apelez la negrul unui alb
Interludiu urban
Vopsim echilibrul distorsionat puternic, Atâta pace adusă multor nevrednici, Nesăbuința continuă spre margini, Unui fragment spiritual amprentat Frumos exprimat,niciodată savurat Precum un
Preludiu urban
Trufie penetrată în ceață, Distinse umbre orizontale, Poziții false, dezaxate, Muribunzi înșelați agale, Pătrunde migrena umezită, Valsul cerului sodomizat, Încercare eșuată brusc, Calvarul
Nefondat
Marginile incolore domină, Euforic distinsa aroganță Plutește subiectul incolor, Izvor sistematic parșiv Sistem pătat de viermi Vânați sclavi moderni Unși cu individualitate Nepăsarea pictează