Poezie
Vraja Mării
2 min lectură·
Mediu
Iubirea mea s-a stins…
Așa cum Marea șterge urmele pașilor mei pe nisip
Lăsând in urm ă
Doar amintirea clipelor trecute…
Aici nu mai e nimic
Doar eu și Marea…
Da,te-am iubit!
Te-am iubit așa cum vapoarele iubesc portul
Înainte de a se îndepărta pe albastrul infinit al mării…
Te-am iubit așa cum marea iubește apusul
Înainte de a-l devora cu valurile sale mistuitoare…
Aici nu mai e nimic
Doar eu și Marea…
Da,te-am iubit!
Și-aș scrie asta mare pe nisip:
“TE - AM IUBIT!!!”
Atât de mare să vadă și luna și stelele de pe cer
Și tot Universul…
Dar mi-e team ă,
Că Marea cu valurile ei
Va șterge orice omagiu al iubirii mele…
Inima mea e goală,zdrobită, înjumătățită
Așa cum,scoicile, care aduse de mare pe auriul nisipului
S-au pierdut pentru totdeauna de jumătățile lor…
Aici nu mai e nimic
Doar eu și jumătatea mea de scoică
Amândouă singure,zdrobite,părăsite…
În depărtare văd o siluetă nudă înaintând în mare…
E oare o sirenă?
E oare o fantomă?
Sunt oare EU?
Sunt toate și niciuna...
E sirena care se întoarce dezamăgită în Mare…
După ce a îndrăznit a visa
O existență umană mult mai presus de eternitatea ei…
E fantoma fostei EU
Care privește marea iubirii ce-a murit…
Aici nu mai e nimic
Doar eu și Marea…
O mare rece,adâncă,străină …
Aici și totuși atât de departe…
O văd și totuși o simt
Nu va mai fi niciodată
Aceea și Mare
Pe care am iubit-o…
012.792
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Catherine Grande
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 245
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Catherine Grande. “Vraja Mării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catherine-grande/poezie/241122/vraja-mariiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ps. biografia e teribilă.
Vraja mării...:)))))))