Posibil anotimp...

Imagini în oglindă-ceață, Doar descărnate cadavre, Ruine umane-umbre ambulante, Stări de fapt,al noilor constelații, Bastarzii sărbătoresc conservarea ideii... Lumi paralele ai unor cinici Ajung la rang de Univers Arzând-u-și pe rug savanții, Crezând în noi...urând-u-ne. Striviți de minunatele petale, Fecundele albine și-au pierdut esența, Devenind viermi,devorând hoituri, Umane... Clopote vestesc apropiate ritualuri, Strămoșii-și vor istoria înapoi... Noi,minuscule euri, Neavând ce da, Trăim mai departe, Oferind aiurea ce ne-a mai rămas: Copiii nenăscuți,oasele scheletului, Și ochii...orbi,nevăzători, Credința... 10.03.2004