Poezie
FARUL
1 min lectură·
Mediu
Sunt mândru far, pe-un varf de stânca
Și-i ocrotesc pe cei ce rătăcesc in noapte
Atunci când viata li-i bântuită de furtuna,
Și la timonă visele-s deșarte.
Sunt multi acei ce i-am adus la mal
Cu nava sufletului lor intreagă.
Și bucuros eram - când fiecare val
Se intorcea-n talazuri, fara pradă.
Dar când ochiul, mi-a plâlpâit stingher
Și m-am găsit doar turn de piatră arsă,
Nu am văzut venind de nicaieri
O rază, călăuză-n ceata deasă.
Iar dintre acei ce i-am salvat din valuri,
Niciunul nu mi-a mângâiat făptura.
Și am rămas, golit de idealuri
Asemeni unei mari, când a trecut furtuna.
Și din genunchi să ma ridic n-am reusit,
Iar raza mea ce lumina-ntreaga noapte
S-a rătăcit pe căi de negăsit,
Luând cu ea si visele si marea.
002.181
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Catalina Popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Catalina Popescu. “FARUL.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalina-popescu/poezie/13917457/farulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.