Poezie
mutenie
1 min lectură·
Mediu
Te iubesc in sfanta mutenie
sub privirea ta, zac nemiscat
impietrit, uitat de zambet
plang fantomatic in bratele tale.
Mi-ai luat si ultima farama
de suflet si-acum te miri
c-am devenit inuman,
ca ma prabusesc in mocirla
apoi sfasiat si murdar zbor inegal,
cautandu-te ca un nebun intr-o lume
inexistenta, am distrus granitele
stramte ale zilelor goale de tine,
am facut din zi o noapte continua
in care te-astept cu privirea lipita
de geamul destinului, botezat
de vrajitoare lugubre
stau la marginea intelepciunii,
proscris invart inapoi de rotile
timpului, dilatand trecutul,
am imbatranit fericit in el alaturi
de proiectia ta.
003026
0