Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Dorinte!

1 min lectură·
Mediu
La cer as mai vrea sa ma-nalt intr-un zbor,
Sa merg la culesul de stele
Sa-mi aflu un colt, o fasie de nor
Adapost pentru noptile mele.
Dar cine sa-mi poarte prin aer pamantul?
Si cine sa-mi deie impulsul vital?
Si cum sa ma-nalt cand m-ajuta doar vantul?
Vreau aripi, in umeri nici brate nu am!
Spre mare-as porni-o purtat de un val,
Sa-mi aflu in neguri lumina
Un colt din inaltul, imensul ocean
Sa-nece in mine iubirea.
Dar cine sa-mi sufle in panzele roase?
Si cine sa-mi fie in larguri busola?
Si cum sa ma-nalt cand mi-s visele joase?
Vreau branhii, in piept nici suflare nu am!
Pornesc asadar pe-aceasi carare
Pe drumurile arse de noi
Sa ma-nalt pe uitari ancestrale
Sa plutesc scufundat in noroi!
003054
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
127
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Catalin Tataru. “Dorinte!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-tataru/poezie/2037/dorinte