Poezie
Visare
2 min lectură·
Mediu
Străbat cărările plângând
Pribegind după lumină
Și luna-mi bate amețitor
E noapte deasă și străină
Zgomotul orașului mort
Îmi mișcă timpanul adormit
Aș vrea să simt mirosul dulce
Al mării, fără de sfârșit
Și valul cheamă după el
Cei singurateci pe faleză
Doi iubiți se duc în el
Al strălucirii de galeză
Rămîn pe nisipul afundător
Gândind napoi la tine
Chemarea-ți vine în zbor
Prin vântul ce bate-n mine
Visez la țări îndepărtate
Orașe fără de nume
Ce deschid porțile-ncuiate
La chipul tău plin de spume
Și păru-ți ars ca focul
În nări mi se despoaie
Și vreau să mă afund în el
Clipe, clipe ca o droaie
În brațe , chipul tău aș vrea
Dar ești așa străină
Că nici de nume n-aș putea
Să te chem odată-n tihnă
Dar toate-mi sunt vedenii roze
Doar amintirele mi le arată
Dispare marea cea din poze
Trezindu-mă în camera curată
Sunt în picioare la fereastră
Privind spre turlele bisericii
Și felinarele-mi arată
Chipul tău de fată
Și stau gândindu-mă odată
Cărările noastre întâlnind
Îți voi spune la ureche șoaptă
Cum te-am iubit eu visând
Și poate atunci vei realiza
Că rău am fost și n-am îndrăznit
Să prind din zbor o stea
Doar cu un cuvânt rostit
001.617
0