Cătălin Lupu

ea trăia cu speranța că ne vom cunoaște viitorul într-o bună zi dimineața se trezea speriată și transpirată se așeza în bucătărie își lua cana de ceai își aprindea o țigară dacă o priveai în

dansăm legați la ochi sărutându-ne complet dezbrăcați pe o scenă pustie într-un teatru aproape gol la o oră târzie răsuflarea noastră are forma unor mâini dansăm muzică de pian și sunet de

1. puțini mă cunosc iar cei care nu mă cunosc vor ști că aici le vorbesc numai lor într-o zi am aflat că nu sunt și nu am zis nimic nu am simțit nimic nu am fost bărbatul nimănui nici cel

este liniște căci cineva a ucis timpul cu pietre doar sunetul unui joint pe care îl voi consuma până la sfârșitul lumii prăbușește bucăți de pereți în jur liniștea aceasta mă îmbracă în

Întreg avionul s-a scuturat precum o pasăre bolnavă, înclinându-se în partea dreaptă cu un zgomot de tablă ruptă. Țipete înnăbușite și surprinse au izbucnit în timp ce fum dens ieșea din motorul

abia a patra oară m-a trezit ceasul încrezut ofta răsăritul iar hainele-mi miroseau a pepene galben la muncă am ajuns în tricou și-n picioarele goale murdare părul încâlcit de degetele viselor cu

o zi inutilă absurdă ca principiul triunghiului vieții lui copp o zi între miercuri și vineri îmi fac vânt cu evantaiul o zi speriată și agățată de colțuri în sfori într-o sală de

Karma În incinta clădirii bibliotecii, se joacă o piesă de teatru cu cerșetori fără educație, adunați de pe stradă. Spectatorii sunt fie morți fie pe moarte. Actorii, curați dar în haine

îmi voi aminti mereu cum din palmele maestrului muncite întotdeauna îmi era îngăduit să beau o apă ciudată și clară iar atunci gâtul mi se curăța de uscate cuvinte vărsam după aceea timp de

1 la naștere părinții mi-au aruncat sfîrșitul lumii în cîrcă apoi au tulit-o să privească o expoziție expresionistă pe ziduri la jilava 2 după mulți ani ceva s-a întîmplat s-au prins ai

Ești un pumn de vise la o răscruce de drumuri Ești sunetul cel mai asurzitor după cel al morții Ești tot ce poate fi dragoste pentru tot ce se naște a doua oară (întrebările tale s-au

un schelet uriaș se zgâia în oglinda din baie își ungea cu nivea hair creme cutia craniană se scărpina-ntre coastele false își încorda humerusul fredona parcă venit de departe un cântec sublim nu

aștept să îmi scrii așa cum vena ombilicală așteaptă seringa dacă ai fi aici ți-aș povesti despre domnia de o mie de ani a sfinților despre trădare despre distanță ceață și

Mă jucam cu sânul ei un pescăruș se așeza pe nisip Marea se auzea în depărtare Ea renunța la sexul ei Întunericul se pătrundea pe sine Genitalele ardeau Era aproape de miezul nopții și carnea

frunza părăsește copacul în inima sa de frunză poți să te strecori toamna a trecut păsările au rupt lanțul au plecat în țările calde frunza plutește o vreme e așa frumos de acolo de

nu mai otrăviți copiii cu dorințele acestei lumi am văzut un individ ce a intrat într-o sală de teatru s-a așezat în primul rând și urlând a ars în flăcările iadului cunosc un amestec de

mare de stele ard în neagra noapte viața printre neliniști este un plic cu șoapte litere de lacrimi presărate-n vânt. Cuvânt cu cuvânt, cuvânt din cuvânt timpul este tot ce ne-a mai rămas

pace ție cititorule pace și duhului bolnav de sifilis din lampa ruginită a lui aladin dumnezeu să o ierte pe curva de jasmine deschid o paranteză asrai mă gîndesc visător la ochii tăi ca

Că scrii poezie Asta nu ți-o poate lua nimeni Dar poezia se trăiește înainte de toate Într-o sihăstrie cine știe pe unde Se trăiește în haine sfinte Și uneori te trezești dimineața Și te

astăzi ne-am revăzut și m-ai înspăimântat femeie cu palmele și stelele din sticlă ochii-mi rupseseră de frică sintaxa-n cerul gurii suspinul se bâlbâia rostogolit prin pioneze reci genuchiul

dormeam, iar în somn, cineva îmi vorbea despre visul său cu moarte. mai triste decât orice vocală poveștile noastre se întâlneau în palma zorilor. poveștile noastre ne părăseau mai apoi ne

mă leagă pământul de tine femeie iar tu te legi de-a mea fire ca un iepure de câmp ce tânjește după o pereche de aripi din dragoste pentru tine las liber inorogul priponit de patul de