Poezii

Noaptea se lasa grea peste pinzele azuriului Dezleg ciulinii de pe mine - dezleg tot raul... Dezleg si vintul ce a perturbat linistea forului meu interior Arunc la cosul de gunoi toate

Vin vinturi si ploi Si e trist si rece Sint plin de noroi Si viata imi trece Cineva Acolo sus Inca ma mai iubeste Cineva acolo sus Nu m-a uitat Cuiva inca ii mai pasa de mine Vin

Traim cu credinta ca lumea se schimba, Ca intr-o buna zi ea va deveni mai buna; Traim cu speranta ca urmasii nostrii o vor duce mai bine, Ca tot sacrificiul nostru nu este in zadar. Dar ce ne

Sint singur iar si n-am habar Ca azi e luni, ca miine-i joi Ca banca-mi cere Banii-napoi Sint singur iar si n-am servici Pe drumuri trec Fara opinci Incotr-o sa plec? Sint singur iar si

Sub talpa azurie a cerului in mii de culori se sparge nebunia celui mai frumos Luan In mii de miscari se imprastie minunea... Cu ea duce o culoare vie - Culuarea umbrelor azvirlite spre El Un

Invidia ne macina pe toti Ne intriga la revolta In cor de fluieraturi inlaturam binele Depasind in frustrare raul Betivi de prea multa sfarimare a lucrurilor Decapitam capra luptatorului Cu

Cind in urma nu vor mai trosni carbuni Iar legea cea fireasca ma cheama la strabuni Un ultim gind voi darui cuiva, In semn ca-n veci n-o voi uita! Cind poezia prea trista va parea atunci Am sa

Marturisesc o scapare din viata mea: Intr-o vreme demult sculptam secundele in prag, Asfintirea o pregateam in gind, Iar sarutarea o asteptam rizind. Cineva imi spusese ca: Destinul e plin de

INSINUARE Știința ne-a depășit pe toți Noi am rămas în urmă Și o știm... Plutim pe un desert imens Rataciti intre razboi si frica. Oriunde privesti esti inconjurat de priviri Care nu iti

Vintul adie putred la vale, Sorele il dezbraca din privire, Pietrele isi fring marginile de petalele de plumb Afara este frig... Da foarte frig... Scapare nu au, nu pot fugi Cuibul e gol,

Dintr-un cerc lumina iese, Din credinta iese aur Si din levantica iese... O mireasma, numai una. Din tintirea ta orbita Si din somnul alungit Impletit cu o batista, Iese omul

Cel mai mult in viata mi-a placut sa fac ce vreu... Ce stiu mai bine, fara complicatii. Am vesti bune pentru visatori; Pentru ca imi place sa colorez vise. Sa le dau nuante pe care nu le-au

Cu zimbetul pe buze mi-ai spus ca ma iubesti, Si ca niciodata nu ai sa ma parasesti... Ca o fecioara ai plecat ... Mi-ai spus ca te grabesti. Dar unde te grabeai, eu nu eram?! Prin vorbe nu

Aprinde lumina bine Si fate ca esti beat, Numai asa scapi de necaz, Numai asa poti fi liber, Liber. Vezi tu, omule... Te asteapta un necaz, Un mare necaz. Cred ca ai incurcato... Din drum

Aș vrea sa scriu toate versurile albe Pe care nu le-au putut termina maeștrii... Aș vrea sa pot da timpul înapoi Să-l întreb pe Iuda: De ce tradarea a avut loc? Să-l trag putin de barba si să mă

Noaptea dorm pe un pat de sticla Sparta dintr-un geam de la o vitrina Asezata strategic cu fata la TRECATORI. Ma invelesc cu un musuroi de furnici Plecate la munca pe cimp Inarmate cu putere

\"Cind cornul va suna in maretia muntilor Si regi va aduna la Poarta sortilor; Viforul va atirna pe fiecare de un stilp Pina cind nimeni nu va mai sti nimic\" Orbitoare clipe vom trai si nimeni

Traim intr-o lume prea putin cunoscuta, Traim fara sa stim ca trenul vietii pleaca din gara Si opreste la o margine de drum; Traim in timp ce clipele noastre mor. Traim eternul clipei scotind

\"Cind cornul va suna in maretia muntilor Si regi va aduna la Poarta sortilor; Viforul va atirna pe fiecare de un stilp Pina cind nimeni nu va mai sti

Se scurge timpul, incet, fara sfirsit; Cred ca de data asta am reusit Sa ma agat de el... Nu stiu altii cum prevad dar, eu cind ma uit in jur NU INJUR, Merg mai departe! Trenul vietii l-am

Tristetea vine singura. O singura data este de-ajuns Si te coboara acolo unde, Nu poti sa te mai ridici Si te zbati ca un vierme Intr-un ocean de lacrimi. Puterea ta e pe sfirsite, Nimic nu

Vine o zi cind poti rescrie Tot circul din viata ta. Vine o zi cind te poti uita Cu ginduri curate Chiar in urma ta. Vine o zi cind arunci tot Ce-ti sta in cale Si in afara ei...

Pe un ciot de primavara Se inalta un cocor Cocosat de-al sau zbor Ce la dus in asta tara. Mai in jos pe buturuga Gonit de toti ca un HOT, Sade un curcan cu mot Spunindu-si ultima

\"Scrie, iar ei devin cititorii tai!\" Scrie, iar ei ramin la fel... pentru ca nu pot deveni cititorii tai Ei sint cititorii lor; Asa cum nici eu nu pot deveni cititorul lor Ci doar al

text fara titlu simplu si ne la obiect doar asa... dar, nu sa fie pentru ca este a fost si va mai fi o zi ca in poveste este ce scrie ramne este scris ca intr-o carte scrisa