Texte în proză

Ferestrele erau întunecate, pierdute în clădirea înaltă, și se apropie și mai mult de parbriz, încercând să le localizeze. Își miji ochii, încercând să găsească vreun reper, dar nu se

Fetele povesteau despre ea că e foarte zgârcită și rea dar eu, ardeleancă fiind, eram învățată să nu judec omul după vorbe ci după fapte. Dacă mama făcuse ceva bun în viața ei, apoi asta

Asculta cuvintele celorlalte femei, încercând, după intonație, modulația vocii, să ghicească adevărul sau minciuna, așa cum făcea și în urmă cu 30 de ani, când erau doar niște adolescente ce-și

Erau acolo, la capătâiul patului, zâmbindu-i, spunându-i că totul va fi bine, era o banală răceală, în câteva zile vecinii o vor vedea iar în curte, trebăluind ca de obicei. Era mulțumită că-i vede

Mulți vor spune că fac pe grozavul când vor auzi ce am de zis. Dar eu vă jur că e adevărul adevărat: urăsc vânătorile. Pe lângă faptul că unii mă vor acuza de minciună, dar vor fi și alții care vor

Profesoarei mele, AMITA BHOSE basm indian tradus din bengali La curtea regelui erau mulți oameni bine răsplătiți. Însă dintre aceștia, doar doi trei munceau, iar ceilalți leneveau, luând bani

Umbra se lungea și se chircea pe zidul văruit, urmându-și întocmai stăpâna în mișcări: se opintea puțin, lucru absolut inutil și caraghios pentru o umbră, ce nu are nevoie de puncte de

Vecinul meu a murit. Cum ar spune bunica, ne ia moartea primprejur, căci anul trecut s-a mai stins un bărbat de pe palierul blocului unde locuim. Al doilea vecin a făcut tot infarct, dar spre

profesoarei mele, Amita Bhose A fost odată un pantofar bătrân. Cât era ziua de lungă, el cânta. Era o fire veselă și boala nu-i dăduse târcoale niciodată. Mânca mereu cu poftă și zilele îi