Poezie
O viata se stinge
1 min lectură·
Mediu
Cred în înaltul Cer îmbujorat,
Ce-și depărtează aripile spre înserat.
Un deșert însângerat,
De chinul persecțiilor din Orient,
Presimte când o viață se stinge,
Simte când cerul se despică.
Totuși,cărarea se reface,
Căci cerul nu cedează,nu se agită.
Un petic din junglă,
Jelește spiritele rămase-n deșert,
Vede ceea ce omul strică,
De ce s-au indepărtat...;
Fructul oprit tentează,
Căci omul nu-l reneagă.
O viață se stinge la apus,
Și reînvie la opus!
012.378
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- CANTACUZU
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
CANTACUZU. “O viata se stinge.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cantacuzu/poezie/155566/o-viata-se-stingeComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ne dam seama ca nimic nu e intamplator pe lumea asta,la fel si razboaiele!ceea ce noi vatamam se abate asupra intregii vietii,insa trebuie sa reactionam ca atare!totul are un scop,asadar si o solutie.alchimistul dovedeste cat de \"razboinici\" suntem in batalia impotriva raului,al razboiului!suntem oare \"razboinicii lumii\" incat sa ne manifestam precum mediul,sa simtim ceea ce ei deja simt?mediul da semne ca ar intelege situatiile pe care omul le provoaca ?dar ce relatie poate exista intre cer si pamant sau intre pamant si spirite,incat sa domine viata ?
0
