Mintea

1 min lectură·13 decembrie 2005

Mediu

Privind la orizont grandoarea unui UItat,

Creierul,își frânge neuronii enupți constant,

Emițând eleganță și splendoare.

Pieptul,cu semnale compensează,

Golul unei inimi dezghețate,

Ce solitudinea-și urmează,

Către scop și rațiune,

Către iluzii,sarcini ideale.

Idealul cu surdoare,

Și-a croit căi întoarse,

Ce se întind...

Și la urmă se închid.

Încotro se-ndreaptă gândul,

Când creierului epavă e,

Iar vântul l-a dus departe,

Fără alternative,ci final,?

Un trofeu al minții,

Se sufocă tot citind,

Ceea ce creierul refuză-a știi.

Șezând într-un obișnuit hotar,

Visul îl schimbi cu un dar,

Pe care îl obții doar aspirând,

La ceva înfăptuit de gând,

Când praful a încolțit nevrând.

012.731

CANTACUZU. “Mintea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cantacuzu/poezie/155545/mintea

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

C CANTACUZU✓13 dec. 2005

puterea mintii este atat de puternica incat adesea ne confruntam cu dileme ale vietii din pricina neputintei...