TU AZI IMI SPUI SA PLEC...

ALE MELE DORURI TOATE...

De condeiu' asta vechi...s-ar schimba ca prin minune...

Sub a lunei raze reci si a umbrelor nebune ,

Intr-o magica vioara ce se tanguie in noapte...

S-ar preface si cerneala-i in izvor de triste soapte....

De pe coardele ei planse ale mele doruri toate....

Pe aripi de vant caldut ar calatorii departe....

Si s-ar strecura pe geam in odaia-ti amutita....

Doar ca sa-ti sarute iar frumusetea adormita...

Te-ar privi cum linistita treci a viselor hotare...

O corabie vrajita pe oceanul de uitare...

Te-ar striga.....cum striga vantul...

Cand se zbate si cuprinde cu imbratisari pamantul.....

Iar apoi triste si mute, s-ar intoarce-n zori de zi.

Efemere si timide...ne'ntelese , stravezii....

Si s-ar scurge fara vlaga in a inimii cotloane

Asteptand clepsidra vietii la final sa se rastoarne....

Primele raze de soare, ce din nori apar voioase Le-ar goni din calea lor ,somnoroase si sfioase

Si-ar incremenii acolo... cu o ultima magie...

Parasite de condei pe un petec de hartie.....

07.06.2022

de

CANDREA LAURENTIU SILVANO