Poezie
În tren
1 min lectură·
Mediu
Mă urc buimac în tren, ascund berea-n desagă
Pleznesc rapid o babă, ce pare fără-o doagă
Scanez rapid vecinii, copiii zbierători
- Plecați la Ianțu-n șou că sunteți mari actori!
Urăsc de moarte țâncii, cu urlete cu tot
Le-aș da o rangă-n spate, cu vârfu peste bot
Stau în miros de slană, cu geamul ferecat
Babeții iar emană, borhot amestecat
-Închide geamul, repde, curentul mă doboară!
Păcat că n-am un cui și doi metri de sfoară..
Cu-n plescăit din limbă, proteza se ițește
Când suflă către mine, văd gâtuit une pește
Cu dopuri în urechi, aproape-am ațipit
o tuse convulsivă, din dreapta m-a izbit
Lanterna-n ochi mi-o bagă, un naș cam turmentat
Cu ochii mici și roșii, pe-ndată m-am sculat
-Sunt veteran, el urlă, nu dau măcar un ban!
Pupa-te-aș pe gingie, al naibii de jnapan!
-Mi-am îndoit spinarea, luptând pentru popor
Întoarce-m-aș în timp, să-ți dau câte-un topor!
E aproape zori de zi, tot sper c-au adormit
Apare o gitană, răcnind că-i la ghicit
-Hai să-ți ghicesc conașu, mă-mbie băbăciunea
Mai taci în *orții mătii, ce turui tot-întruna?
Bitengul se trezește și urlă că-i lihnit
S-a dus la naiba-acuma perioada de dormit!
001199
0