Poezii

aș fi vrut viața să fieinvers eu să fiu tu tu să fii eu EL să fie tot EL.

față în față, sprijiniți de timpul care și-a adus aminte de noi. Ochii tăi, locul meu preferat unde mă ascund în căutare, oglindă în care mă văd cu viața mea întreagă de dinainte și de după

unde e cartea mea pe care mi-a scris-o, s-o urmez, însuși dumnezeu? unde ați pus continuarea în care mă iartă și mă face din nou, din adam și din eva sau din șarpe, din

ploaie mă ține-atârnată ploaia și țintă mă ține-ațintită săgeata pradă m-omoară cu clipa moartea și tu cu viață cu tot

tatăl am bătut la poarta trupului tău dar sufletul plecase. atunci am început să sper.

amintire și-acum când văd norii pe aripi mă mai încearcă zborul.