Poezie

În prag

din Versuri (1957)

1 min lectură·22 mai 2010

Mediu

Deschide ferecata poartă,

Kicsikém,

Sunt acolo-ngrămădite

Tristeți de mult uitate,

Vechituri și gânduri părăsite,

Toane reci pe lângă soartă.

Rând pe rând am aruncat acolo,

Ca într-un pod de casă,

Atâtea lucruri care-au fost,

Desperechiate, prăfuite de uitare,

Zestre și povară fără rost.

În jilțul fericirilor trecute,

Cu câlții scoși afară,

Doarme somnoros «odinioară»

(L-o cuprinde cândva cartea

Amintirii prefăcute.)

Treze stau prin colțuri drame doar schelete,

Printre ele nebunii săpate în perete,

Glume care-ncearcă nemurirea,

Spinări reci de salamandre

Subt dușumeaua minții, prin meandre.

A trecut pe-acolo moartea și iubirea.

Cine să le judece și să despartă?

O, deschide ferecata poartă

Kicsikém

Nu te teme

Duhurile toate te privesc

- Unele cu drag –

Căci, albă și fragedă,

Tu te profilezi ușoară

Ca pe un primăvăratec prag.

Și-n jurul tău

Tremură lumina crudă de afară.

007.521

Camil Petrescu. “În prag.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camil-petrescu/poezie/13941744/in-prag

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.