Femeia de lut

Icoane pustii ard în nopți de-odinioară
Ce frumoasă eram! Vine iarna tăcut
Cu obrazul de măr, cu mijlocul vioară
De jăratec femeie, femeie de lut

Ce frumoasă-am fost eu, numai eu mai țin minte
Vine vremea să uit, vine vremea să tac
Cresc în suflet poveri, nerostite cuvinte
Cu inelul din deget nu mai știu ce să fac

Cum și lacrima-n ochi se vestește bătrână
Și zadarnic veșmânt port pe trupul sărac
Un defunct giuvaer mai veghează pe mână
Bătrâneți care n-au pe pământ nici un leac

Primăvară cândva, azi doar candelă ninsă
Foșnitoare aramă, nu mai am nici un rost
Înainte poveri, înapoi vreme stinsă
Vine iarna tăcut... Ce frumoasă am fost!