Poezie
Cumpăna
1 min lectură·
Mediu
Ai spune că diavolul, din smoala încinsă ce-i mângâie pântecul,
zâmbește hain și plin de mândrie, cu gheara-și alină stânca, secată
și veche, acolo unde Dumnezeu i-a pus omului sufletul...
blestemat de tot neamul acesta flămând incepi să te-ntrebi
Spurcatu-i de vină? al lui a fost Jocul?...
dar te-ntorci să privești uscatul cu gloata-i urâtă , orbită deja,
și nu vezi la ea nici milă nici rugă, ci cât de-ncordat îi e pumnul.
Mă-ntreb dacă toti au ochiul păgân, sau nu pot, nu vor să vadă
că Cel ce Le-a dat viață din timpuri, răbdarea acum greu le-o cearcă.
001.438
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camelia Bortos
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Camelia Bortos. “Cumpăna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-bortos/poezie/247507/cumpanaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.