Poezie
Molecule
1 min lectură·
Mediu
Păcatul mă întoarce în origini. —
Mă-ncolăcesc în grele dungi
mișunătoare, — Negrele furnici. —
Încearcă Doamne să-mi explici
de ce atația negrii fulgi, atârnă smulși
din îngereștile aripi,
Se-mprăștie ca moleculele
în umbre lungi...
Credința mă întoarce în imens;
mă-ncolăcesc cu firul lor neînțeles
mișunătoare, — Albe pelerine...
Mă-ntreabă Dumnezeu ce bine am făcut
și îi răspund tăcut... — Judecata vine...
Priveam cum albi cărbuni, din iad se ridicau
și se lipeau de îngereștile cununi, cu spini,
cu foc, cu fum, cu molecule de tutun...
00823
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Calugarul144
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Calugarul144. “Molecule.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calugarul144/poezie/1758960/moleculeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.