Poezie
Speranță
1 min lectură·
Mediu
Stafie tristă sub soarele senin,
Stai goală-n stradă plângând acum,
Iar inima iți plânge, e plină de venin,
Dar tot ce faci e să visezi un drum.
Blestemată să stai între două lumi,
Nici sunete de vrei nu poți să scoți,
Viața ori moartea pentru tine sunt minuni,
Vrei să alegi și nu poți.
Dacă te binecuvântez acum,
Voi ști măcar că te-am salvat,
Iar tu te-ntorci și-ți iei rămas bun,
De astăzi nu mai sunt ratat.
001850
0