Poezie

3

1 min lectură·19 aprilie 2005

Mediu

Când m-am născut,

lumea m-a pătruns.

Și am țipat.

A fost primul meu cuvânt

despre viață.

Și singurul,

țeapa minutarului doar

l-a-nmulțit cu fiecare oră.

Ceasul ticăie tot mai repede,

inima mea - tot mai incet.

Aerul expirat

mi se așază pe piept

și mă apasă,

de mă tem

că la Zdrobire

n-o să mai pot țipa.

Nu vreau, Doamne,

s-ajung în fața Ta

cu țipătul în mine.

N-ai vrut țipetele

întregii mele vieți -

sunt prea mândru

să ți-l dau pe ultimul!

001.400

calinvalean. “3.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calinvalean/poezie/117011/3

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.