Poezie
Lunii
1 min lectură·
Mediu
La luna ce pe cer straluce
Acum nimeni nu gandeste
Eu, in genunchi langa o cruce
Ma uit la ea, ea ma priveste
Si de acolo din inalturi
Ea imi trimite o chemare.
Eu, miscat pana in adancuri
Ma ridic, stau in picioare
As vrea sa pot zbura la ea
Sa o sarut pe buze,
As vrea sa fie doar a mea
Dar ea de mine fuge
Mai stai! Mai stai, te rog, putin!
Dar neinduplecata
Ea isi continua drumul lin
Zicandu-mi \"Alta data!\"
Ma lasa singur, gol si trist
Sa mor printre naluce
Si sa ma zbat innebunit
Printre gandiri nauce
Cand sunt aproape sa ma sting
Apare-o geana de lumina
E astrul-tata si acum stiu
Cand luna o sa vina
Ma inveselesc si alerg peste campii
Cu-a florilor mireasma
Si astept iar noaptea sa imi pot zari
Iubita mea cereasca
Se lasa seara si nelinistit
Usor ma duc din casa
Sunt beat de dor si vreau s-o vad
Mergand maiestuoasa
Si iar o vreau si iar ma lasa
Sa mor pe o duna de nisip
De ce am eu aceasta soarta
Cum cea a lui Sisif?
012.773
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Calin Pirlog
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Calin Pirlog. “Lunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calin-pirlog/poezie/121300/luniiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
eminesciene trairi ai tu...si vers curat si ganduri pure..dar ce sa-i faci daca \"si iar o vreau si iar ma lasa\"? c\'est la vie...
adauga si niste diacritice daca vrei sa fii un eminescu autohton!
all za best! ;)