nu esti prea departe
ca un mic dejun iți trimit o porție de sărutari de dimineață cu un buchet de îmbrățișări ce se desface peste tine, ai vrea să dormi de-atingeri prea feline dar te trezești roșind întreaga-ți
un rasarit cu tine
s-a stins focul de pe plajă și fumegă acum tăvălind prin aer fantomele-i frumoase, estul inundat de mare și de valuri prea spumoase fermecate de lumina răsăritului costum, ispitește la
Singurătate
Sub bolta sălciilor ce mor, Înclestate una-ntralta sălbatic suspină, Iar avalanșa întunericului cu a lui cortină Strivește-al orizontului covor. Ah timpule! Rămâi doar o noapte În locul în
dulce mic dejun
Tandre picături de rouă Strălucesc de dimineață; Sărutări se împletesc pe fierbinte a ta față, Iarăși buzele-mi flămânde, într-o zi așa de nouă, Se îneacă într-ale tale, ca furnica în dulceată.
cerșind
Dă-mi te rog valoare buzelor stătute Însetate de spasmele unui sărut, Închină privirea și peste chipul meu Roșind instantaneu, Zâmbind ca un recrut, De-al dragostei virtute.
Fara Glas
Prin simple jocuri de lumini difuze Regizate in nestire cu umor, Adorm cu ochii-n lacrimi pe covor, Si-astept incet sa ma amuze. Vesminte nu cred sa mai am Sa dau si pasarii de pe
