Poezii

pe malul unei mări golite de dragoste ... ai revenit profeții droaie ca-n hyde park butoaie plimbare și cina în doi beție și sex în doi nu știu să râd să plâng tragi concluzii atât de divine

ea a privit apusul ieri seară i-am văzut ochii colorând înserarea deși eu sunt dincoace de munții (care se măsoară în adâncime și care ne despart și care întreabă cum un struț crescut într-o

i-am cerut toamnei cuvinte să te mărturisesc în poeme dar ea mi-a dat frunze mi-a zis mai multă viață e în frunze decât în cuvinte mi-a zis iubește-o n-o descrie în cuvinte

“nu mai cred în goliciunea unui om, căci nimic nu există în tine” (cartea lui toth) să încep cu singurătatea... să spun… nu ne mai suntem acum de- cât ceruri străine tăcute și goale