Poezii

Ecou de șoapte o melodie veche un calendar rămas în urmă ploaie pe un acoperiș de tablă. Cuvinte mâzgălite pe zid perna cu parfumul tau sărutul din oglindă și o floare presată.

Picură clipe reci: una... două... chinuitor de multe...

Cad flori dintr-o cârpă de cer, Ninsoare, ploaie, vis... primăvară...

Pun gratii sufletului meu și lacăt dorului. Închid în mine strigătul și îl înec în lacrimi. Cuvintele? - cântec de lebădă... Nu mai am timp.

Am rătăcit printre vise, am rătăcit printre gânduri, am rătăcit printre scrisorile tale... Am regăsit viața, am regăsit speranța, am regăsit dorul... Ce dulce rătăcire! Ce amară visare!

Azi m-am regăsit. Dar oare sunt eu acesta? Sunt Eu pe care-l știu eu, sau Eu pe care-l știi tu? Îmi sunt străini acești ochi... cam triști... Îmi sunt străine aceste buze... cam